În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, era evenimentul anual al Parisului. Iar să fii invitat la această „chermeză” neobişnuită era considerat un adevărat privilegiu. Astfel încât înalta societate pariziană aştepta, la început de an, cu nelinişte şi cu o oarecare teamă, râvnita invitaţie la balul anului: „Avem plăcerea de a vă invita la balul costumat de Mi-Carême, care va avea loc pe 18 martie 1885 la spitalul Salpêtrière”.
Dincolo de zidurile faimosului spital Salpêtrière din arondismentul 13 al Parisului, în saloanele organizate pe secţii (isterice, epileptice, idioate, maniace, neurastenice, melancolice, delirante etc), femei de toate vârstele se luptau, zilnic, pentru normalitate. Apoi, o dată pe an, li se organiza un bal. Un bal la care invitată era burghezia pariziană. Sigur, gândindu-te la imaginea de ansamblu, la sala uriaşă în care o orchestră cântă valsuri şi polca, în timp ce alienatele gătite de bal avansează printre aleşii din elita Parisului, mirându-se unii de alţii, tot tabloul ăsta te duce cu gândul la faptul că toţi sunt nebuni. De la un punct încolo, în amestecul pestriţ de personaje pline de bijuterii, zorzoane, evantaie, costume de bal mascat, e greu de spus cine a invadat spaţiul cui:
„Medici, prefecţi, notari, scriitori, ziarişti, politicieni, aristocraţi, toţi cei ce fac parte din cercurile pariziene privilegiate aşteaptă balul cu o euforie identică cu cea a nebunelor. În saloane se vorbeşte doar despre evenimentul care se apropie. Sunt evocate balurile din anii precedenţi. Este descris spectacolul pe care îl oferă 300 de bolnave costumate. (…) Pentru aceşti burghezi fascinaţi de bolnavele pe care au ocazia să le vadă de aproape o dată pe an, acest bal face cât toate piesele de teatru şi toate seratele mondene la care iau parte în mod constant. Pentru o seară, la Salpêtrière se întâlnesc două lumi, două clase care, fără acest pretext, nu ar avea niciodată motive să se apropie şi nici nu şi-ar dori să o facă.” (VICTORIA MAS – Balul nebunelor, traducere: Lucia Vişinescu)
O Maria Antoaneta loveşte fără ritm într-o tobă pe care o ţine legată de mijloc
Povestea spitalului Salpêtrière şi a balului anual care se ţinea în acest loc spre sfârşitul secolului al XIX-lea este cât se poate de reală și este subiectul romanului Balul nebunelor, al autoarei franceze Victoria Mas (romanul a apărut în anul 2020, la Editura PandoraM). Scriitoarea urmăreşte destinele a trei femei: Geneviève (infirmieră, dar cu un parcurs de-a lungul romanului care îi schimbă complet soarta), Eugénie (provenită dintr-o familie de aristocraţi, închisă la spital de către tatăl ei, pentru că pretindea că vorbeşte cu morţii) şi Louise (victima unui viol în familie, adusă ulterior de aceasta la Salpêtrière, pentru a-şi calma isteria). De fapt, prin destinele celor trei femei, Victoria Mas aduce în discuţie o realitate cruntă din Parisul de secol XIX: societatea era dominată de bărbaţi şi de puterea acestora de a decide asupra destinului unei femei. Taţi, soţi sau fraţi nu ezitau să-şi închidă copilele, soţiile sau surorile între zidurile de la Salpêtrière, motivele fiind, adesea, complet nefondate. Un simplu comportament de nesupunere faţă de normele societăţii, îndrăzneala unei femei de a-şi exprima părerile, neacceptarea infidelităţii din partea soţului, te puteau arunca într-unul dintre saloanele istericelor de la Salpêtrière:
„Eugénie îşi aminteşte de un fapt divers petrecut în urmă cu 30 de ani: o fată pe nume Ernestine, ce dorea să-şi depăşească rolul de soţie, luase lecţii de gătit de la vărul ei, care era bucătar-şef, sperând să lucreze şi ea, într-o zi, în bucătăria unei braserii; soţul, zdruncinat în autoritatea lui, o internase la Salpêtrière. Multe întâmplări asemănătoare au fost semnalate de la începutul secolului în cafenelele pariziene sau în rubrica de fapt divers a ziarelor. O femeie care nu mai suporta infidelitatea soţului fusese internată ca o cerşetoare (…). O groapă de gunoi a societăţii pentru toate cele care afectează ordinea publică. Un azil pentru toate cele ale căror idei nu corespund aşteptărilor. O închisoare pentru toate cele care se fac vinovate pentru că au o părere.” (VICTORIA MAS – Balul nebunelor, traducere: Lucia Vişinescu)
Istoria spitalului Salpêtrière ne întoarce în vremea Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Instituţia fusese fondată la cererea monarhului. Spaţiul era un adevărat „teatru” al suferinţei, dar ambalat în adăpost pentru oamenii de pe străzi: cerşetori, vagabonzi, săraci, femei din stradă. Apoi, la Salpêtrière, au fost aduse femeile numite uşoare: „desfrânatele”, „păcătoasele”, toate purtate în şarete, în văzul puhoiului de oameni strânşi să privească spectacolul. Scopul era simplu: strada şi delirul ei nu trebuiau să ştirbească în vreun fel strălucirea Curţii.
„Foarte repede, aşezământul s-a umplut de ţipete şi de mizerie, de lanţuri şi de încuietori straşnice. O combinaţie între azil şi închisoare, Salpêtrière era un loc pentru tot ceea ce nu putea gestiona Parisul: bolnavii şi femeile.” (VICTORIA MAS – Balul nebunelor, traducere: Lucia Vişinescu)
După căderea Bastiliei, ani la rând, instabilitatea şi decapitările au fost cele care făceau legea Parisului. În luna septembrie 1792, revoluţionarii au cerut eliberarea prizonierelor de la Salpêtrière. Eliberarea a venit, însă, la pachet cu un număr uriaş de violuri comise în plină stradă, crime, bătăi, lovituri de secură. Pentru femeile eliberate de la Salpêtrière, realitatea din stradă s-a dovedit a fi la fel de crudă ca aceea trăită între zidurile spitalului parizian.
Situaţia „istericelor” de la Salpêtrière avea să se schimbe abia începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când mai mulţi medici au hotărât să se ocupe de cele care fuseseră numite la nesfârşit (pe drept sau nu) nebunele Parisului. A început perioada celebrelor experimente care să trateze – sau măcar să amelioreze – boala secolului: isteria. Compresoarele ovariene, fierul cald introdus în uter, psihotropele, aplicarea zincului şi magneţilor pe diferite membre paralizate, nitritul de amil, eterul sau cloroformul, erau folosite pentru „a linişti nervii fetelor”.
Din anul 1880, la Salpêtrière, odată cu venirea celebrului medic şi profesor de neurologie Jean-Martin Charcot, practica hipnozei a devenit o adevărată modă medicală. Charcot considera că hipnoza este cu atât mai reuşită în cazul femeilor care sufereau de isterie. De altfel, una dintre premisele expertului în neurologie era că doar istericele pot fi hipnotizate cu succes, iar hipnoza în sine era similară cu o criză de isterie. Şedinţele de hipnoză adunau în sălile de la Salpêtrière nu doar studenţi, ci şi curioşi pur şi simplu, veniţi să le cunoască pe nebunele hipnotizate, devenite la fel de celebre ca actriţele din Paris:
„Cursurile publice din fiecare vineri erau preferate pieselor bulevardiere, femeile internate aici erau noile actriţe din Paris, numele de Augustine sau de Blanche Witmann erau rostite cu o curiozitate uneori batjocoritoare, alteori erotică. Pentru că nebunele puteau stârni acum dorinţa. Puterea lor de atracţie era paradoxală, ele trezeau frici, dar şi fantasme, oroare, dar şi senzualitate. Când, sub efectul hipnozei, o alienată făcea o criză de isterie în faţa unui auditoriu mut, acesta avea impresia că asistă, mai degrabă, la un dans erotic disperat decât la o anomalie nervoasă. Nebunele nu mai speriau, ci fascinau. Din această curiozitate apăruse, de câţiva ani, balul de Mi-Carême, balul lor, evenimentul anual al capitalei, la care toţi cei ce se puteau lăuda cu o invitaţie intrau pe poarta unui loc altfel destinat doar bolnavelor mintal. Timp de o seară, o fărâmă din Paris venea către aceste femei, care-şi puneau toate speranţele în balul costumat: o privire, un zâmbet, o mângâiere, un compliment, o promisiune, un ajutor, o eliberare. Şi în timp ce ele sperau, ochii străini zăboveau asupra acestor animale ciudate, asupra acestor femei disfuncţionale, asupra acestor corpuri handicapate, şi se vorbea despre nebune multe săptămâni după ce fuseseră văzute de aproape.” (VICTORIA MAS – Balul nebunelor, traducere: Lucia Vişinescu)
În cartea Victoriei Mas, destinele protagonistelor urmează (nici nu ar fi avut altă şansă) parcursul dictat de societatea vremii, acestea neavând niciun cuvânt de spus în legătură cu propria viaţă. Alienate sau nu, femeile din romanul Victoriei Mas au aceeaşi soartă: reducerea la tăcere, dobândirea statutului de nebune oficial recunoscute de către bărbaţii din viaţa lor. Rezultatul nu este altul decât senzaţia că pătrunzi într-un spaţiu în care limita dintre normalitate şi demenţă este imperceptibilă. Iar balul organizat de Mi-Carême amplifică această senzaţie.
„Orchestra îşi reia valsul în faţa unui public tăcut. Gâturile se înalţă spre uşile batante care se deschid. Două câte două, alienatele intră în sală. Invitaţii se aşteptau să vadă fiinţe demente, slăbănoage, deformate, dar fetele lui Charcot au o dezinvoltură şi o normalitate uimitoare. Îşi închipuiau costume şi expresii ridicole, dar sunt surprinşi de această prestanţă demnă de nişte actriţe. Sunt lăptărese şi marchize, ţărănci şi pierete, muschetare şi colombine, călăreţe şi magiciene, trubaduri şi marinari, ţărănci şi regine. Aceste fete vin din toate secţiile, sunt isterice, epileptice sau neurastenice, tinere şi mai puţin tinere, toate carismatice, de parcă altceva decât boala le-ar deosebi de restul lumii – un anumit fel de a fi şi de a locui în lume. (…) În timp ce alienatele se aşază pe pistă sau pe banchete, invitaţii se destind şi trăncănesc, încep să râdă sau să ţipe când se ating de mâneca unei nebune şi, dacă cineva ar nimeri din greşeală în această sală de bal, fără să ştie despre ce e vorba, i-ar lua drept nebuni şi excentrici şi pe cei care nu sunt consideraţi astfel.” (VICTORIA MAS – Balul nebunelor, traducere: Lucia Vişinescu)
The Blue Shelf 