INTERVIURI

  • L A B I R I N T
    Labirint, volumul semnat de scriitorul kurd-turc Burhan Sönmez, este romanul unei amnezii, a memoriei pierdute, și nu doar a protagonistului, ci și a unei societăți. Pe fundalul memoriei pierdute personale, autorul suprapune memoria colectivă și amprenta unui oraș, Istanbul. Este un diptic în care se reflectă două imagini ale degradării: degradarea unui personaj (creierul său este puternic afectat după ce protagonistul, Boratin Bey, un cântăreț de blues, încearcă să se sinucidă aruncându-se de pe Podul Bosfor), dar și degradarea unui […]
  • & SIMFONIA ANIMALIERĂ
    Sunt unele cărți de care te îndrăgostești realmente, dar despre care îți este foarte greu să scrii. În sensul în care tot ce poți face tu, cititorul, este doar să le prezinți și altora, cu propriile cuvinte și impresii, ceea ce ai înțeles TU dintr-un anumit text. Fără pretenția de a fi cuprins întregul, sensurile și simbolistica pe care autorul le-a ascuns printre rânduri. Spun asta pentru că de foarte multe ori avem impresia că putem interpreta unu la unu […]
  • HOMO SAPIENS & OPTIMISMUL
    Oamenii sunt buni. Sunt prietenoşi, empatici, pot renunţa la a fi egoişti, pot coopera, mai degrabă decât să dezbine, pot avea încredere, mai degrabă decât să fie suspicioşi, pot fi solidari, sinceri, paşnici. Sunt câteva dintre convingerile pe care autorul olandez Rutger Bregman le argumentează în cartea sa Homo Sapiens, O istorie plină de speranţă. (Editura Litera, 2021) Sunt teorii binevenite, pentru vremurile pe care le trăim. Pentru că realitatea din jur ne aduce zilnic motive să fim pesimişti în […]
  • ERUDIȚI & POLIMAȚI
    Ce este un polimat? Recunosc că nu știam. Am aflat când am început să citesc cartea lui Peter Burke, intitulată chiar așa: Polimatul, O istorie culturală de la Leonardo da Vinci la Susan Sontag (Editura Litera, 2021). Pe scurt, un polimat este „cineva interesat de învățarea și stăpânirea mai multor domenii”, altfel spus, oameni cu sfere de interes enciclopedice. În alte vremuri, termenul de polimat era restrâns la savanți. Astăzi, termenul a fost extins la indivizi ale căror competențe variază […]
  • INTERVIU: IOANA NICOLAIE
    „Când o să fiu mare vreau să mă fac buna, am şoptit. Ca să merg doar un pic aplecată, de la bloc până sus, la marginea oraşului, unde-i casa noastră, să am totuşi două picioare bune şi oamenii să-mi dea bineţe, iar eu să-i cunosc pe fiecare şi să mi se pară că nu-i nimic mai frumos pe lume decât să fii bătrân, căci atunci eşti bun şi trimiţi către mine, Arsenia de la cinci ani, cea moartă de frică, […]
  • ➡ ANOMALIA
    Dacă scrii o analiză a cărții Anomalia (L’Anomalie), a autorului francez Hervé le Tellier, nu ai cum să nu faci eroarea atribuită în general filmelor, adică un spoiler. Mai mult, dacă realizezi și un interviu cu autorul cărții, ar fi absurd să nu pui întrebările care să țintească punctele cheie ale cărții. Asta s-a întâmplat în cazul de față. Deși sunt sigură că, oricâte secrete am divulga pe parcursul interviului, curiozitatea de a citi acest roman tot rămâne. În primul […]
  • TRĂIND CU ZEII
    Lucrul pe care îl remarci imediat în cartea lui Neil MacGregor, Trăind cu Zeii, este faptul că autorul nu încearcă să își convingă cititorii că există un model religios suprem, ideal. MacGregor nu-și construiește narațiunea pornind de la premisa că unele credințe ale omenirii sunt mai însemnate decât altele, mai credibile și, în cele din urmă, mai pacifiste. Autorul face în schimb o analiză detaliată – pornind de la obiecte și momente precise ale Istoriei – a felului în care […]
  • 🔹BALUL NEBUNELOR
    În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, era evenimentul anual al Parisului. Iar să fii invitat la această „chermeză” neobişnuită era considerat un adevărat privilegiu. Astfel încât înalta societate pariziană aştepta, la început de an, cu nelinişte şi cu o oarecare teamă, râvnita invitaţie la balul anului: „Avem plăcerea de a vă invita la balul costumat de Mi-Carême, care va avea loc pe 18 martie 1885 la spitalul Salpêtrière”. Dincolo de zidurile faimosului spital Salpêtrière din arondismentul 13 al Parisului, în […]
  • ➡ INTERVIU: BERNARD PIVOT
    “Mulţi bărbaţi şi multe femei poartă sau posedă, de-a lungul vieţii, un ceva anume la care ţin cu orice preţ: o mustaţă, nişte cercei, o cravată tricotată, un fular, o medalie, o bijuterie, jucăria din copilărie, o diplomă în ramă, un bibelou, ziarul din ziua în care s-au născut, un stilou, nişte copiuţe etc. Şi, cu cât îmbătrânesc, li se pare de nesuportat să piardă acest modest accesoriu. Eu mi l-am ales prost: cei un metru şi optzeci de centimetri […]
  • QUOTE OF THE DAY
    „Prevenit de către Rudy, ştiam că urma să-mi înmoi degetele în agheasmatar, să-mi fac semnul crucii peste piept, urmat de o mică genuflexiune în clipa când trebuia să pornesc pe aleea centrală. Lăsându-mă antrenat de către cei care mă precedau, împins de către cei care veneau în urma mea, am văzut cu spaimă că-mi venea şi mie rândul. Mă temeam că, în momentul când aveam să ating agheasma, o voce va răsuna între zidurile acelea și-mi va striga plină de […]
  • INTERVIU: NÚRIA PRADAS
    Slăbiciunea pentru un anumit parfum este o alegere personală. Nu vei contesta niciodată preferința cuiva pentru Shalimar-ul lui Guerlain, sau Gaultier Classique, sau L’Air du Temps de la Nina Ricci, sau Poison, de la Christian Dior. Personal, am folosit ani la rând parfumul Amarige, de la Givenchy. Apoi, pentru că povestea din parfum nu îmi mai reflecta vârsta, am ales un altul, care – cel puțin în nume – nu purta neapărat amprenta anilor mei, dar era ceea ce simțisem […]
  • A P E I R O G O N
    “Conturul unui plămân care se strânge“ Imaginează-ţi următorul scenariu: trăieşti în Cisiordania. Sau în Palestina. Sau în Israel. Eşti musulman-arab, sau eşti evreu. Ai un copil de 10, sau de 13 ani. Eşti un punct pe o hartă cu multe semne de întrebare. Şi cu multe frontiere, cu multă pază, cu ziduri şi puncte de trecere dintr-un loc în altul, unde ai putea fi împuşcat în secunda doi, fără preaviz, doar pentru că aveai pe mâini un praf rozaliu (de […]
  • CONACUL SLADE ȘI CONACUL CU PIAN
    Am citit o mulțime de cărți anul ăsta. Şi cred că asta e valabil pentru foarte mulţi dintre noi. A fost, de fapt, un mod de eliberare din gândurile urâte provocate de realitatea din jur. Multe dintre cărți şi-au lăsat, într-o exprimare clişeu, o amprentă asupra mea: adică m-au făcut să mă ataşez teribil de romanul respectiv sau, de ce nu?, să ajung să îndrăgesc enorm un anumit autor. Nu sunt genul de om care să se priceapă la recenzii […]
  • VIENA, CONCERTUL DE ANUL NOU
    Cred că o constantă a vieții mele a fost Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Adică îmi e greu să îmi aduc aminte când sau dacă am ratat minunea asta muzicală. Oricât de obosită eram, pe 1 ianuarie, m-am instalat mereu în fața TV-ului să văd concertul, cu nelipsita și eterna salată boeuf și tortul cu ciocolată lângă telecomandă. A devenit un fel de porte-bonheur al începutului de an. Cum visul meu de a fi în acea sală […]
  • DE DOUĂ ORI CRĂCIUN
    Cred că anul ăsta, mai mult decât în alţi ani, apropierea Crăciunului m-a făcut să am tot felul de gânduri legate de propria copilărie. Asta s-a întâmplat şi pentru că, pentru prima dată, nu voi merge acasă nici la părinţi, nici la bunică, la masa de Crăciun. Motiv pentru care m-am trezit prinsă într-o pânză uriaşă de amintiri, din anii când eram mică aproape cât un pinguin-pufin, şi până anii trecuţi, când ajungeam la părinţi mereu stresată şi obosită de […]
  • ERIC-EMMANUEL SCHMITT
    Am urmărit la un moment dat un interviu cu Éric-Emmanuel Schmitt, iar moderatorul emisiunii l-a întrebat pe scriitor cum se raportează acesta la cărțile sale. „Un scriitor nu este părintele cărților pe care le scrie, ci fiul acestora. Cărțile sunt cele care îl definesc pe autor, îl ajută să meargă mai departe, îl ajută să se descopere sau să se re-descopere pe sine.”, a răspuns Éric-Emmanuel Schmitt. De altfel, autorul francez se consideră un fel de ucenic al creației sale, […]
  • QUOTE OF THE DAY
    PATRICK SÜSKIND – PARFUMUL ”Asemenea performanță artistică izbândise Grenouille cu uleiul de tuberoze, a cărui mireasmă efemeră o înlănțuise prin infime cantități de secreție de zibetă, vanilie, labdanum şi chipru, abia punând-o astfel mai bine în valoare. De ce să nu facă aşa ceva şi cu parfumul copilei? De ce să folosească în stare pură această mireasmă a miresmelor, cea mai fragilă şi prețioasă dintre toate, risipind-o? Câtă grosolănie! Ce nemaipomenită lipsă de rafinament! Erau oare lăsate diamantele neşlefuite? Se […]
  • INTERVIU: ANA BLANDIANA
    „Soră Lume”. Este titlul ultimului volum (de proză), semnat de Ana Blandiana. Cartea urmează să apară, spre sfârșitul lunii noiembrie, la Editura Humanitas. După ce ai parcurs paginile cărții, ai sentimentul că ai călătorit enorm, în imediata apropiere a autoarei, revizitând, alături de ea, momente și locuri din trecut care, dincolo de a fi simple destinații pe o hartă (a vieții unui om și a lumii), sunt, de fapt, „punctele de sprijin ale înțelesului și nefericirii lumii prin care am […]
  • CEZAR-PAUL BĂDESCU: CERCUL VIEȚII
    De ce am ales un titlu atât de viu pentru un articol în care scriu, de fapt, despre moarte? Nu doar pentru că romanul lui Cezar-Paul Bădescu, “Frica de umbra mea”, mi-a transmis mai degrabă linişte şi împăcare decât teamă sau mâhnire. Ci şi datorită finalului ales de scriitor. Pentru că, dincolo de poveştile sensibile (în faţa cărora cititorului îi este greu să rămână impasibil), există un cerc care se închide la finalul cărţii, firesc, prin gestul mărunt, dar delicat, […]
  • T.O. BOBE – CARTEA NEISPRĂVIRII
    ”Dacă vrei să fiu prețios, pot pune în relație, așa cum au făcut-o și alții, acel „je est un autre” al lui Rimbaud cu acel „se gîndește” al lui Nietzsche, care, în cazul de față ar deveni „se scrie”. Și aș spune că nu eu am scris respectivul fragment, ci el s-a scris, așa cum s-a scris sau mai degrabă s-a structurat întregul roman. Fiindcă asta am făcut în Cartea neisprăvirii, n-am avut-o în minte înainte s-o scriu, n-am gîndit-o mai întîi, pentru ca pe urmă doar să o aștern pe hîrtie, respectiv, în computer. Este o carte care s-a construit pe măsură ce o scriam.”
  • ALO? AICI, ACADEMIA SUEDEZĂ. DORMIŢI?
    Ani mai târziu, comisia Academiei urma să-şi ceară scuze pentru greşeală şi să menţioneze că nu a fost prima dată când premiul a fost acordat “cu neglijenţă”, ignorând criteriile de bază ale comisiei Nobel (oricare ar fi aceste criterii, nu cred că a reuşit vreodată cineva să le priceapă, exceptând, fireşte, termenul universalitate, pe care îl înţelegem toţi şi care, aruncat în frază, justifică orice alegere).
  • HODA BARAKAT: ÎMPĂRĂȚIA PĂMÂNTULUI
    În cazul meu, îndoiala este un sentiment la care eu am ajuns după ce am înţeles ce se întâmplă în ţara mea, în perioada în care oameni aparţinând unei singure naţii, unei singure ţări, s-au omorât între ei. Iar eu în acest mediu am crescut, aşa am ajuns să caut singură răspunsuri la întrebări, mai degrabă decât să mă bazez pe un adevăr gata primit.
  • FRANCESC MIRALLES: BIBLIOTECA DE PE LUNĂ
    Pe autorul spaniol (de expresie catalană) Francesc Miralles, mulți dintre cititori îl cunosc în special pentru trei volume, publicate și în limba română, în ultimii ani: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită (Humanitas, 2017), Iubire cu „i“ mic (Amor en minúscula, 2006; Humanitas Fiction, 2017), tradus în peste 30 de limbi, și continuarea sa din 2014, Wabi-Sabi (Humanitas Fiction, 2018). Miralles nu este, însă, doar scriitor. Ci și jurnalist – în timpul războiului iugoslav, a ales să trăiască pentru o vreme în Croația […]
  • M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST
    ”Frica este sentimentul care mi-a marcat toată viața, încă din copilărie. Pentru că eu consider lumea ca fiind periculoasă și înspăimântătoare. Așa că tot ce se întâmplă acum nu e ceva nou pentru mine, toată tragedia prezentului nu mă surprinde, sunt obișnuit cu frica.”
  • RUI ZINK: HAZUL ȘI NECAZUL
    ”Dacă ai de gând să te apuci să scrii o minunată poveste de iubire, dar tu treci printr-un divorţ amar, sfatul meu e să renunţi la subiect. Renunţă la dulcegăria iubirii şi apucă-te să transformi furia şi disperarea divorţului într-un roman simpatic (poate chiar haios) despre părţile mai puţin plăcute ale vieţii intime!”