INTERVIURI

”Un secol de ceață” este titlul ultimului volum semnat de Matei Vișniec, volum apărut de curând la editura Polirom. Așa cum spune chiar autorul, romanul se înscrie în categoria ficțiunilor istorice, deși toate bazele sale de plecare sunt reale. De ce un secol de ceață? Și, de fapt, ce înseamnă această ”orbire” a omenirii în fața istoriei? Veți descoperi în rândurile acestui volum o parte din erorile istoriei de secol XX, dar și felul în care oamenii (simpli țărani sau […]

Cred că volumul semnat de Suleika Jaouad, ”Între două lumi”, apărut de curând la editura Humanitas, este una dintre cele mai emoționante cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Nu este o carte de ficțiune, iar asta face ca emoția pe care ți-o oferă să fie înzecit mai mare. Este un jurnal, memoria unui timp al durerii, mai exact aproximativ patru ani din viața unei tinere care visa la un viitor spectaculos, dar s-a trezit în cel mai groaznic […]

Despre autorul francez Miguel Bonnefoy, auzisem în anul 2020, atunci când volumul său ”Héritage” a apărut pe lista nominalizărilor pentru Premiul Goncourt. Apoi, cartea lui Bonnefoy a fost recompensată cu Premiul Goncourt, Alegerea României. Vă spun sincer că m-am mirat că romanul a fost preferat de studenții români, în detrimentul câștigătorului din Hexagon, Hervé Le Tellier și al său extraordinar volum, Anomalia. Volumul lui Miguel Bonnefoy a fost recompensat, în 2021, cu ”Premiul Librarilor” din Franța. Anul acesta, cartea lui […]

Cartea despre care povestesc acum nu este unul dintre acele volume despre care scrii pur și simplu cronici, recenzii, impresii de lectură. Cartea scrisă de Vanessa Springora, „CONSIMȚĂMÂNTUL”, volum apărut la editura Polirom în traducerea Alexandrei Cozmolici, este o carte care te șochează, te revoltă, te face să te gândești că, poate, în jurul tău se întâmplă astfel de povești, fără ca nimeni să afle vreodată despre ele. Sau, eventual, află 30 de ani mai târziu. După ce ai citit […]

O să vă spun sincer, de la început, că aceasta este una dintre acele cărți pe care le-aș reciti la nesfârșit. Vorbesc despre cartea lui Andri Snær Magnason, Despre timp și apă. Când am văzut prima dată volumul, habar nu aveam la ce să mă aștept. Dar eram fericită că este scrisă de un islandez. Pentru că sunt și eu, asemeni multora, fană a Islandei, a tot ce înseamnă peisajele acestei țări, natura, oamenii, cultura lor, muzica lor, liniștea și […]

Cartea lui Behrouz BOOCHANI, Niciun prieten, doar munții (Editura Pandora M, Colecția Anansi Ego), este una dintre acele cărți pe care nu le uiți prea ușor. Nu se înscrie în tiparul cărților pe care obișnuim să le citim. Și chiar insist să vă spun că este o carte specială (și nu doar pentru modul în care aceasta a fost redactată și trimisă pe ascuns, mai întâi prin mesaje pe Facebook messenger, apoi prin SMS-uri și mesaje de WhatsApp). Oricâte tragedii […]

Labirint, volumul semnat de scriitorul kurd-turc Burhan Sönmez, este romanul unei amnezii, a memoriei pierdute, și nu doar a protagonistului, ci și a unei societăți. Pe fundalul memoriei pierdute personale, autorul suprapune memoria colectivă și amprenta unui oraș, Istanbul. Este un diptic în care se reflectă două imagini ale degradării: degradarea unui personaj (creierul său este puternic afectat după ce protagonistul, Boratin Bey, un cântăreț de blues, încearcă să se sinucidă aruncându-se de pe Podul Bosfor), dar și degradarea unui […]

Sunt unele cărți de care te îndrăgostești realmente, dar despre care îți este foarte greu să scrii. În sensul în care tot ce poți face tu, cititorul, este doar să le prezinți și altora, cu propriile cuvinte și impresii, ceea ce ai înțeles TU dintr-un anumit text. Fără pretenția de a fi cuprins întregul, sensurile și simbolistica pe care autorul le-a ascuns printre rânduri. Spun asta pentru că de foarte multe ori avem impresia că putem interpreta unu la unu […]

Oamenii sunt buni. Sunt prietenoşi, empatici, pot renunţa la a fi egoişti, pot coopera, mai degrabă decât să dezbine, pot avea încredere, mai degrabă decât să fie suspicioşi, pot fi solidari, sinceri, paşnici. Sunt câteva dintre convingerile pe care autorul olandez Rutger Bregman le argumentează în cartea sa Homo Sapiens, O istorie plină de speranţă. (Editura Litera, 2021) Sunt teorii binevenite, pentru vremurile pe care le trăim. Pentru că realitatea din jur ne aduce zilnic motive să fim pesimişti în […]

Ce este un polimat? Recunosc că nu știam. Am aflat când am început să citesc cartea lui Peter Burke, intitulată chiar așa: Polimatul, O istorie culturală de la Leonardo da Vinci la Susan Sontag (Editura Litera, 2021). Pe scurt, un polimat este „cineva interesat de învățarea și stăpânirea mai multor domenii”, altfel spus, oameni cu sfere de interes enciclopedice. În alte vremuri, termenul de polimat era restrâns la savanți. Astăzi, termenul a fost extins la indivizi ale căror competențe variază […]

„Când o să fiu mare vreau să mă fac buna, am şoptit. Ca să merg doar un pic aplecată, de la bloc până sus, la marginea oraşului, unde-i casa noastră, să am totuşi două picioare bune şi oamenii să-mi dea bineţe, iar eu să-i cunosc pe fiecare şi să mi se pară că nu-i nimic mai frumos pe lume decât să fii bătrân, căci atunci eşti bun şi trimiţi către mine, Arsenia de la cinci ani, cea moartă de frică, […]

Dacă scrii o analiză a cărții Anomalia (L’Anomalie), a autorului francez Hervé le Tellier, nu ai cum să nu faci eroarea atribuită în general filmelor, adică un spoiler. Mai mult, dacă realizezi și un interviu cu autorul cărții, ar fi absurd să nu pui întrebările care să țintească punctele cheie ale cărții. Asta s-a întâmplat în cazul de față. Deși sunt sigură că, oricâte secrete am divulga pe parcursul interviului, curiozitatea de a citi acest roman tot rămâne. În primul […]

Lucrul pe care îl remarci imediat în cartea lui Neil MacGregor, Trăind cu Zeii, este faptul că autorul nu încearcă să își convingă cititorii că există un model religios suprem, ideal. MacGregor nu-și construiește narațiunea pornind de la premisa că unele credințe ale omenirii sunt mai însemnate decât altele, mai credibile și, în cele din urmă, mai pacifiste. Autorul face în schimb o analiză detaliată – pornind de la obiecte și momente precise ale Istoriei – a felului în care […]

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, era evenimentul anual al Parisului. Iar să fii invitat la această „chermeză” neobişnuită era considerat un adevărat privilegiu. Astfel încât înalta societate pariziană aştepta, la început de an, cu nelinişte şi cu o oarecare teamă, râvnita invitaţie la balul anului: „Avem plăcerea de a vă invita la balul costumat de Mi-Carême, care va avea loc pe 18 martie 1885 la spitalul Salpêtrière”. Dincolo de zidurile faimosului spital Salpêtrière din arondismentul 13 al Parisului, în […]

“Mulţi bărbaţi şi multe femei poartă sau posedă, de-a lungul vieţii, un ceva anume la care ţin cu orice preţ: o mustaţă, nişte cercei, o cravată tricotată, un fular, o medalie, o bijuterie, jucăria din copilărie, o diplomă în ramă, un bibelou, ziarul din ziua în care s-au născut, un stilou, nişte copiuţe etc. Şi, cu cât îmbătrânesc, li se pare de nesuportat să piardă acest modest accesoriu. Eu mi l-am ales prost: cei un metru şi optzeci de centimetri […]

„Prevenit de către Rudy, ştiam că urma să-mi înmoi degetele în agheasmatar, să-mi fac semnul crucii peste piept, urmat de o mică genuflexiune în clipa când trebuia să pornesc pe aleea centrală. Lăsându-mă antrenat de către cei care mă precedau, împins de către cei care veneau în urma mea, am văzut cu spaimă că-mi venea şi mie rândul. Mă temeam că, în momentul când aveam să ating agheasma, o voce va răsuna între zidurile acelea și-mi va striga plină de […]

Slăbiciunea pentru un anumit parfum este o alegere personală. Nu vei contesta niciodată preferința cuiva pentru Shalimar-ul lui Guerlain, sau Gaultier Classique, sau L’Air du Temps de la Nina Ricci, sau Poison, de la Christian Dior. Personal, am folosit ani la rând parfumul Amarige, de la Givenchy. Apoi, pentru că povestea din parfum nu îmi mai reflecta vârsta, am ales un altul, care – cel puțin în nume – nu purta neapărat amprenta anilor mei, dar era ceea ce simțisem […]

“Conturul unui plămân care se strânge“ Imaginează-ţi următorul scenariu: trăieşti în Cisiordania. Sau în Palestina. Sau în Israel. Eşti musulman-arab, sau eşti evreu. Ai un copil de 10, sau de 13 ani. Eşti un punct pe o hartă cu multe semne de întrebare. Şi cu multe frontiere, cu multă pază, cu ziduri şi puncte de trecere dintr-un loc în altul, unde ai putea fi împuşcat în secunda doi, fără preaviz, doar pentru că aveai pe mâini un praf rozaliu (de […]

Am citit o mulțime de cărți anul ăsta. Şi cred că asta e valabil pentru foarte mulţi dintre noi. A fost, de fapt, un mod de eliberare din gândurile urâte provocate de realitatea din jur. Multe dintre cărți şi-au lăsat, într-o exprimare clişeu, o amprentă asupra mea: adică m-au făcut să mă ataşez teribil de romanul respectiv sau, de ce nu?, să ajung să îndrăgesc enorm un anumit autor. Nu sunt genul de om care să se priceapă la recenzii […]

Cred că o constantă a vieții mele a fost Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Adică îmi e greu să îmi aduc aminte când sau dacă am ratat minunea asta muzicală. Oricât de obosită eram, pe 1 ianuarie, m-am instalat mereu în fața TV-ului să văd concertul, cu nelipsita și eterna salată boeuf și tortul cu ciocolată lângă telecomandă. A devenit un fel de porte-bonheur al începutului de an. Cum visul meu de a fi în acea sală […]

Cred că anul ăsta, mai mult decât în alţi ani, apropierea Crăciunului m-a făcut să am tot felul de gânduri legate de propria copilărie. Asta s-a întâmplat şi pentru că, pentru prima dată, nu voi merge acasă nici la părinţi, nici la bunică, la masa de Crăciun. Motiv pentru care m-am trezit prinsă într-o pânză uriaşă de amintiri, din anii când eram mică aproape cât un pinguin-pufin, şi până anii trecuţi, când ajungeam la părinţi mereu stresată şi obosită de […]

Am urmărit la un moment dat un interviu cu Éric-Emmanuel Schmitt, iar moderatorul emisiunii l-a întrebat pe scriitor cum se raportează acesta la cărțile sale. „Un scriitor nu este părintele cărților pe care le scrie, ci fiul acestora. Cărțile sunt cele care îl definesc pe autor, îl ajută să meargă mai departe, îl ajută să se descopere sau să se re-descopere pe sine.”, a răspuns Éric-Emmanuel Schmitt. De altfel, autorul francez se consideră un fel de ucenic al creației sale, […]

PATRICK SÜSKIND – PARFUMUL ”Asemenea performanță artistică izbândise Grenouille cu uleiul de tuberoze, a cărui mireasmă efemeră o înlănțuise prin infime cantități de secreție de zibetă, vanilie, labdanum şi chipru, abia punând-o astfel mai bine în valoare. De ce să nu facă aşa ceva şi cu parfumul copilei? De ce să folosească în stare pură această mireasmă a miresmelor, cea mai fragilă şi prețioasă dintre toate, risipind-o? Câtă grosolănie! Ce nemaipomenită lipsă de rafinament! Erau oare lăsate diamantele neşlefuite? Se […]

„Soră Lume”. Este titlul ultimului volum (de proză), semnat de Ana Blandiana. Cartea urmează să apară, spre sfârșitul lunii noiembrie, la Editura Humanitas. După ce ai parcurs paginile cărții, ai sentimentul că ai călătorit enorm, în imediata apropiere a autoarei, revizitând, alături de ea, momente și locuri din trecut care, dincolo de a fi simple destinații pe o hartă (a vieții unui om și a lumii), sunt, de fapt, „punctele de sprijin ale înțelesului și nefericirii lumii prin care am […]

De ce am ales un titlu atât de viu pentru un articol în care scriu, de fapt, despre moarte? Nu doar pentru că romanul lui Cezar-Paul Bădescu, “Frica de umbra mea”, mi-a transmis mai degrabă linişte şi împăcare decât teamă sau mâhnire. Ci şi datorită finalului ales de scriitor. Pentru că, dincolo de poveştile sensibile (în faţa cărora cititorului îi este greu să rămână impasibil), există un cerc care se închide la finalul cărţii, firesc, prin gestul mărunt, dar delicat, […]